Originea costumului traditional romanesc

Inca din cele mai stravechi timpuri, pe teritoriul tarii noastre s-a nascut si a dainuit portul romanesc, precum si mestesugurile ce definesc arta populara (tesutul la razboi, ceramica, sculptura in lemn etc.).

Originea costumului romanesc

Columna lui Traian si monumentul de la Adamclisi sunt marturii vii ce atesta originea portului popular romanesc. Taranii nostri au continuat sa imbrace hainele dacilor. Camasa larga si lunga, impreuna cu itarii barbatesti si cojoacele groase, precum si fustele largi ale femeilor au fost purtate de-a lungul secolelor. Taranul roman a pastrat neschimbate croiul si semnele cusute pe straiele ce ii acopereau trupul.

Insusi Alexandru Vlahuta aminteste acest fapt in opera sa “Din trecutul nostru”. Si anume:

Imbracamintea lor era o tunica pana la genunchi, stransa c-o cingatoare peste mijloc, itari largi, legati la glezna cu sfoara sau varati in opinci, pe deasupra o manta lunga fara manici, incopcita pe umar, — fruntasii purtau o caciula tuguiata, cei de rand umblau cu capul descoperit. Femeile erau inalte, zvelte, mandre la port, cu o dulce mladiere-n miscari si cu multa blandete si duiosie in chipul lor frumos, in ochii lor mari, galesi, umbriti de gene lungi. Purtau o haina usoara pana in calcaie, pe deasupra o dulama pana la genunchi, stransa la brau, pe cap o broboada de in sau de canepa, margele la gat, si flori in cosite. Ele vedeau de casa, torceau, teseau, cresteau copiii.

Originea portului romanesc a fost marcata atat in opere de arta, precum si in documente literare si istorice. Adeseori vedem in biserici zugraviti ctitorii, tarani imbracati in costumul traditional vechi romanesc. De remarcat sunt si picturile ce contureaza taranci, printre ele le reamintim pe cele create de Carol Popp de Szathmary, Nicolae Grigorescu, Nicolae Vermont si Gheorghe Tattarescu.

Carol Popp de Szathmary Taranca din Arges

O marturie in plus este adusa si de Mihail Sadoveanu, ce povesteste ca:

Portul de dac il poarta si astazi taranii nostri de la munte, mai ales momarlanii din valea superioara a Jiului. Padurencele din Hunedoara, taranii din jurul Gradistei si a Boutarilor (linga Gradistea) si-au pastrat, neschimbat, pe langa chip, imbracamintea dacilor. Bubourile (saricile) sint haine tipic dace.

Simboluri si surse de inspiratie

Toate aceste insemnari care au dainuit de-a lungul secolelor sunt dovezile originii si ale continuitatii portului popular romanesc. Costumul confectionat de taranca romanca este bine ancorat in viata si activitatile sale zilnice. Pe langa nevoia unui obiect practic, care sa protejeze corpul, femeia de la sat si-a aratat talentul si iubirea pentru natura prin semnele cusute pe panza.

Elementele cu care este impodobit costumul ne arata exact sursa de inspiratie. Este vorba de:

pasari
animale
oameni
flori
frunze
roadele campului

Taranca, prin simplitatea ei, a stiut exact cum sa exprime esentialul si cum sa prezinte simbolurile prin cele mai simple linii.

Asemanari si diferente intre cusatura si broderie

Cusutul si tesutul sunt indeletniciri foarte vechi. Camasile si sumanele se impodobeau inca din timpul triburilor trace. Cusatura romaneasca si broderia cu fir metalic au luat amploare si s-au dezvoltat rapid in special la curtile domnesti. Vesmintele domnesti cusute si brodate sunt renumite inca din timpul lui Stefan cel Mare si Vasile Lupu.

Cusatura iilor si a camasilor barbatesti se realizeaza pe fire numarate (de obicei, pasul de lucru este de doua fire), in timp ce broderia se realizeaza pe baza de desen. In timp ce cusatura este folosita la decorarea camasilor, broderia este utilizata la infrumusetarea cojoacelor, sumanelor etc.

Incheiere

Portul popular ne defineste traiul si valorile inca din cele mai vechi timpuri. Daca acesta a ramas neschimbat vreme de 2000 ani, e datoria noastra sa il lasam mostenire urmatoarelor generatii exact asa cum l-am primit: pur, elegant si pretios, dar in acelasi timp functional si trainic.

Costumul traditional romanesc confirma vechimea si continuitatea existentei poporului nostru pe aceste meleaguri. E momentul sa contribuim impreuna la pastrarea lui, in forma cea adevarata, mostenita de la strabuni! E momentul sa tesem, sa coasem si sa ducem mai departe in timp valorile si credintele poporului roman!